Brancusi

In Istoria Sculpturii, careia opera lui Brancusi ii apartine, artistul nostru este un inceput si un sfarsit.
Este un sfarsit in sensul ca opera lui Brancusi inseamna desavarsirea unui intreg complex sculptural, o scoala, cum se spune in manualele de arta, reprezentand, in imensa parabola a artei lui, cateva generatii in devenire, adica in alte cuvinte: isprava lui cuprinzand ceea ce cateva generatii de sculptura ar fi putut da in cazne succesive.
Cazna lui rezuma.
Si este un inceput opera lui Brancusi, pentru ca ea arunca nenumarate poduri catre limanul lumilor neunoscute, lumi  noi, lumi unde minunea e firescul, in sfarsit, un fel de viata noua, vie si intr-un chip fara inceput si fara sfarsit, care da intr-un fel si intr-un cuvat o masura a nesfarsitului si a nemuririi.
Opera lui Brancusi nu este nici vecina macar cu vreo alta, ea fiind un punct de plecare ca nici unul altul si in acelasi timp calcarea pe un pamant nou si – de ce nu am zice-o ? – al unui Univers al cugetarii, de perceptiune si de simtire nou.
Astfel opera lui Brancusi este o cosmogonie.

Despre

Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuşi a fost ales postum membru al Academiei Române.

Cicluri de opere

In general, opera lui Brancusi se poate imparti in cicluri. O mica parte au ramas opere unicat, majoritatea din acestea aratand lipsa de interes pe care sculptorul le-o purta, sau un gres. Operele apartinand unor cicluri sunt tot atatea variante in jurul unei teme filosofice si sculpturale, pe care Brancusi le dezvolta spre o perfectiune absoluta. Ciclul cel mai evident este ciclul Pasarilor Maiastre, care cuprinde 42 de variante.