Pasarile maiestre

,,Pasarea Maiastra", aurie hieratica si aproape nereala, este o etapa in mersul in adancime al sculpturii lui Brancusi. Prin ea el trece dincolo de ceea ce marii sculptori egiptieni presimteau in formele in care viata inmarmurea - in sensul etimologic al cuvantului  - adica a deveni in marmura, a se impietri.
Intr-un gest de umilitate pe care numai marii iluminati l-au implinit, el isi prezinta opera nu Salonului Oficial, unde cu cativa ani mai inainte repurtase cea mai mare izbinda, ci la Salonul Independentilor, in invalmaseala multimii si necunoscutilor.
Intentiile etice a1e ,,Maiastrei" au scapat  atentiei clarvazatorilor care s-au limitat a nu citi in aceasta sculptura a 1ui Brancusi decat preocuparea lui de arhaic.
Aceasta este de o importanta capitala in opera lui Brancusi, fiind o tema care va fi mereu reluata, dupa cum vom vedea.
Pasarea ,,Maiastra” din muntii nostri este insusi ,,logosul plotinian” al operei brancusiene, este acel prestiutor : ,,la inceput a fost cuvantul” al Marelui Zis. De acum inainte si tot mai adanc, Brancusi il va pronunta ca pe o formula magica, ori ca pe o cifra fatidica, timp de un sfert de  veac.

Ciclul ,,Maiastrelor", care constituie partea cea mai lucida a cautarilor lui Brancusi despre forma in sine, a devenit foarte accesibila intelegerii generale. Asa se explica navala admiratiei de o buna parte a iubitorilor de arta pentru aceaste sculpturi, care, dupa parerea lor, ar constitui insusi varful operei sale si a efortului sau creator.
Acest lucru se expica prin usurinta cu care se pot asimila metodele lui Brancusi: ”simplismul”, „sincreticu1”, „schematicul” si celelalte inca neverificate, utilizate de-a lungul acestui ciclu de sculpturi, cunoscut si sub denumirea de ciclul Pasarilor, care incepe cu „Pasarea de Aur” si se termina cu acelea de un dinamism aproape cinetic, „Zborul”, carora li s-ar putea da definitia de „Elane”.
Ciclul „Maiastrelor" este insa departe de a rezuma opera lui Brancusi.
Acest ciclu reprezinta un moment numai al gandirii brancusiene si perfectionarea continua a unei metode de cautare, inceputa cu „Pasarea de Aur", cu scopul de a rezolva faimosul binom: materie si spirit prin lumina, problema majora pe care si-o pune sculptura, tot asa cum pictura si-o pusese prin culoare, contur si lumina. Prin polizarea extrema a metalului si prin potrivirea curbelor cu unduiri ale luminii, Brancusi voia sa arate ce se intampla cu lumina care nu se opreste pe ostila si rebela suprafata, ci patrunde ca soarele apunand,
cand se scufunda in ocean.
 In Statele Unite se afla mai multe variante ale „pasarilor de bronz”. Printre altele se afla si aceea care,  timp de douazeci de ani, statuse la Indore, India, impreuna cu una de marmura cenusie si arta de marmura neagra, destinata templului Eliberarii, cerut de Holcarul Indorei.