4. Piata cosmica

„Columna Nesfarsirii”,  deci si a Timpului, s-a infatisat inspiratiei lui Brancusi drept fiica Timpului - gnomon - si simbolizandu-l, este fara indoiala tot o reminiscenta din frageda lui tinerete, de la ciobani care masurau timpul: pranzul - namiaza - chindia - infigand in bataia soarelui o crenguta dreapta sau un pai, umbra fiindu-le ornicul care nu greseste
niciodata de-a lungul zilei pana in seara, cand cocosul cu cutcurigul lui il suplineste pe inserate, la miezul noplii si in zori.
De cativa ani, Brancusi tot venind prin tara se interesa de conceptia Zodiacului la dacii si getii, stramosii lui.
Din aceasta straveche conceptie iliro-trarca sau pelasgica, trecand dincolo de aceste nuante pana in preistorie, genetic, Brancusi a adus lumii de azi conceptul cosmogonic de Piata a Timpului, care trebuie sa inconjoare un urias gnomon, ,,Columna Nesfarsirii", gnomon al timpului solar si a celui intergalactic.
Pe o bucata de hartie, un tract electoral de pe vremuri cazut in mana lui Brancusi, in jurul unei verticale tremurate care reprezenta „Columna”, cu creionul, a circumscris un fel de ovoid, impartindu-l in doua si hasurand una din partile lui. Vorbea de ziua si de noapte, gnomonul plimbindu-si in zi umbra diurna. Apoi in tacere la o mica distanta de ovoid, a inscris vagi desene inconjurand desenata „Columna-Gnomon”. Atunci zise : „Sunt Zodiile, douasprezece” si dindaratul lor puncta scaune-clepsidre aproximative, numarand ,,Sunt douazeci si patru, orele. si trei sute sasezeci si cinci de plopi, care vor inconjura piata"...
Cam asa trebuia sa fie piata in mijlocul careia, tasnind spre inaltul cerului, „Columna” devenea masura Timpului, perceptia si conceptia timpului insusi, care rezuma Cosmosul, recladindu-l sculptural pe intelesul potrivit oricarui muritor.